e fiecare parte unul unic
în frunze de-argint și semn de-ntrebare
în dansul de îngeri prin calendare
și-n riduri adânci din zâmbetul silnic

tăcerea universală nu moare
precum luminile milei în sfeșnic
de ești credincios ateu ori eretic
sfârșitul are aceeași culoare

nimicul dintâi întrece mirarea
multiplu necuprins în tabla de legi
același fractal zidește uitarea

în clauni famelici ori spițe de regi
în pașii zilnici i-ascunsă chemarea
pe toate din lume câte vrei să-nțelegi