Târziu, când umbrele ușor se lasă
Gândesc din nou la tine, Doamne. Pare
Cu înălțarea Ta că Iad dispare
Și Cerul ne pândește din melasă.

S-a-nzdrăvenit a norilor grupare
Dar vag minciuna nu ne prinde-n plasă,
E sarbătoare-n mănăstiri și-n casă
Și semnul lui Hristos pe ușă-apare.

Eu simt în piept cum azi Treimea bate
În locul inimii de draci lovită
Și Sfântul Duh prin trupul meu răzbate.

În creieru-mi arhaic, cel de vită,
Tăcerea cu Vecia greu se bate
Dar amândouă ard pe-aceeași plită.