ceața ochilor o străpunge o geană de lumină
Biblia și parcă monștrii umbrelor mi s-au făcut albi
nu mai găsesc plînsul
erupții cutanate pe chipul soarelui cel ce nu se vede de nor
mi se face greață brusc deschid sfera să intru în ea
dar ceva mă respinge
sunt dat afară ca un gîndac mort cu mătura Morții

adrenalina luminii e un sfert de ceas academic
deja a așteptat 14 minute
de nu voi sui degrabă în carul cu Fînul proaspăt cosit
iar ceața ca o vijelie

nimeni nu e nemuritor la trup
trebuie să lași semn celor ce vor veni
în ce parte e răsăritul
altfel
doar o gumă de mestecat refuzînd să se lipească
de talpa pantofului