Anii au trecut pe rând,
Iar noi doi ne-am îndepărtat
Atât de mult,
Încât acum am rămas două umbre
Ce se avântă ziua în căutarea fericirii
Și îngheață noaptea,
Când rutina intervine.
Am ajuns să luăm în derâdere
Sentimentul calm de iubire,
Și astfel, amândoi am ajuns
În punctul unic în care
Nu ne mai recunoaștem între noi.
Cine ne-a îndepărtat
Nici nu mai contează.
Esențialul este că acum
Rătăcim amândoi, fără să știm
Că încă suntem pe același drum.