Deschide cartea!
mi-a poruncit îngerul
care știa toate poruncile
pe de rost.

Am deschis-zic eu:
pagini albe,și albe și alb…

Am început să număr :
imparele cu bucurii
parele cu tristeți
și-am scris :
viață și moarte
bucurie și tristețe
cântec și bocet

Doar ultimele două pagini
au aceleași cuvinte”uite-asa”
când s-au terminat bucuriile
si tristețile ….

Cum oare să fi încurcat paritățile!?
c-am început s-o citesc invers,
am început cu moartea
și m-am născut murind
cu fiecare bucurie!

Ce privilegiu :
să trăiesc murind
câte o pagină!

Și când m-am săturat de murit
am întins paginile pe asfalt
și-am făcut din ele șotron.

Săream din pătrat în pătrat
din moarte în viață
din bocet în cântec
din bucurie în tristețe…


Și uite-așa o iau de la-nceput
și-o citesc mereu fară să știu
de ce i-am zis “Asfalt tango”!