Rața mandarin e o Pogany ce palpită, bună
să încălzească o palmă, în neglijeu obraznic.
Cum să o eboșezi fără să cadă în coadă? Cum
să o descânți fără să-i fracturezi zborul?

Odată am schițat un ou cu viitor luminos,
înfipt într-un chibrit șerpuitor, însă de obicei
doar îmi închipui un oval simplu cu aripi și
stau cuminte să răsară puiul, să conțină zarea.

Când muza mă tulbură la ore incerte ca acum,
m-ar mulțumi un orizont pliabil cât o aură,
cu buton on/off. L-aș ține pe noptieră lângă
pistol, aș apăsa doar să n-o văd așa terfelită
și năucă. Dar
parcă scriam despre 90-60-90 la rațe.