– Ce straie cenușii ai tu, surată,
M-apucă plânsul când mă uit la tine!
De-ai fi măcar un pic mai colorată,
Eu sunt convins că ți-ar ședea mai bine.

Noi, papagalii, am împrumutat,
Din curcubeu, nuanțe diferite
Și-avem penajul de invidiat,
În timp ce voi – doar pene ponosite.

A dat răspunsul vrabia umilă:
– E drept ce spui, o lume-ntreagă știe,
Tu ești frumos, dar mi-e de tine milă,
Că stai mereu închis în colivie.

Morala e ușor de remarcat:
Ne-ncântă niște haine minunate,
Dar nu contează cum ești îmbrăcat,
Atunci când ești privat de libertate.