e-atâta liniște la tine
e ca-ntr-un buzunar de școlăriță
în care visele dansează
în mângâierile arcușului pe-o liță
și-n poante-aleargă clipele cîntate
prin ceas trăgându-și împărțirea
în doi, în patru, ‘n opt
ca îndărăt în magicele șoapte
să-și depene-n volută arcuirea