un vânt cărămiziu bate puternic
trăiesc într-o eră cretacică
cu gleznele legate de pământ
ridic munți de fiecare dată
când îmi tremură genunchii
cremene arsă din temelie

dacă înalț fruntea drept
în furtuna de praf sângeriu
apar crevase pe albul ochilor
în mai multe direcții
cu degetul arătător croiesc cărări pe tâmple
scutur tencuiala de vise roz
din toate nopțile nedormite

încă mai calc pe vârfuri
sau pe călcâie
nu voi fi nicicând cărămidă
în altă bătătură
aștept o nouă perioadă glaciară
să îmi găsesc loc într-o inimă
ca într-un iglu


(15 iunie 2012)