Azi-noapte
Păianjenul a coborât din colțul său de pe tavan.
Gentil, a întrebat: se poate?
Nu i-am răspuns; dormeam.
A înțeles că da.
- Vei avea oaspeți, mi-a șoptit.
- Ei, oaspeți! Cine?
În pustiul din jur nu e nimeni.
În zori te-ai întors.
M-am trezit într-un nor de lumină.
Aerul proaspăt râdea agățat de perdea.
Mi-am frecat ochii; mai mult te ghiceam.
- Ai intrat pe fereastră?
- Ușa era încuiată; nu se putea.
Modest, păianjenul, prietenul meu,
Se retrăsese în colțul său pe tavan.
Mă privea.