Atins de coloritul cristalin
al valului cel mai gânguritor,
pe plaja friptă simt că mor puțin
ca un căluț de lemn la cremator.

Când pescărușii-mi ciugulesc deplin
orice săltat electric de picior,
cu encefalul greu mă cam înclin
nisipului etern biruitor

și le promit zăpezilor ce vin,
un templu-n care, recunoscător,
le voi jertfi un chivot supra-plin
de piei ce ard acum de dorul lor…

Privesc în jur și-observ că, dezbrăcat,
oricine este,-n fond, un plagiat.