Citesc tăcută vorbe adunate
În șiruri scurte, lungi, nepotrivite,
Și-atât de rar mă-nseninează toate
Că nici nu știu de ce ar fi citite.

Scrieți voi versuri, rânduri adunate
Să nu găsesc nici miez, nici bucurie
Alta decât că a-ncercat să scrie
Mână de om crezut în libertate.

Văd pretutindeni încercări ușoare,
Obsesii simple, afectate semne,
Când mi-aș dorii simțirea să îndemne
La contemplare, doar la contemplare.

Vă rog, vă puneți mintea în balanță,
Și sufletul, cu inima lui sfântă,
Pentru că cerul pâlpâie și cântă
Doar când te vezi puțin de la distanță.