Luați-vă de mâini doi câte doi
Și alergați prin ploaie ca nebunii
Și mângâiați toți macii și toți crinii
Până ce ploi acide vor cădea pe voi

Cutrierați pădurile fără de somn
Îmbrățișați-vă apoi cu toți copacii
Nici ei nu știu căci în curând săracii
Vor fi metalici absobând carbon

Ieșiți cu toții afară în grădină
Sorbiți din mierea dulce tot nectarul
Să vă-ndulcească mâine tot amarul
De-a nu vedea în zbor nici o albină

Fugiți apoi pe câmp si mângâiați o floare
Căci transforamtă cinic și genetic
Cu dragostea de Soare ucisă în mod eretic
Privește tristă-n gol și parcă moare

Bătut bine în cuie sau prins în sudură
Uitat și răstignit pe-o Troiță sau cruce
La margine de drum sau vreo răscruce
Isus privește trist la om și-a sa natură.