Cândva, în deșert,
am întâlnit
o plantă veștejită.

Setea ei
mi-a adăpat
dorința de-a o salva.

Cu mâinile zdrelite,
căutam sub nisip
picături de apă.

An după an,
am tot sperat
să-nflorească;

Dar,
florii aceleia
i se uscase sufletul...

Într-un târziu,
acoperind-o cu nisip,
am udat-o c-o lacrimă...

Acum, parcă aud,
de sub pământ,
înflorind lacrima...

16 iulie 2012