Sunt singur, îmi filează lampa mică
în cort mărunt de mare căpitan
al plaiului cu vite și urzică
pre limba mea crescută an de an

și plâng încet - cortina se ridică,
jelesc și toți ostașii-mi, simultan,
pe scena de Antipa la borcan,
când cine știe... Carevasăzică

a fost frumos, cu seceri și ciocan,
cu sânge, zoaie, whiskey la ulcică,
stele-făclii și blonde care pică
de-acum sub tăvălugul barosan...

În parte-s tot copil...Partea-mi matură
i-ar da un dos de palmă peste gură...