Dacă ai fost într-atât dărâmat,
Încât ochii să nu ți-i închizi,
Dar săvezi totul întunecat,
Dărâmat de o armată de indivizi -
Sau poate...o supărare
Ce-ți presară spini pe drum
Părând a nu-ți da scăpare,
Risipindu-te treptat, ca un fum -
Sau poate un eșec, nu te așteptai,
Tocmai ție să ți se întâmple
Să-ți macine din urmă tot ce aveai,
Și sufletul cu lacrimi să ți-l umple -
E remediabil...cuget,
Decât pactul cu fericirea,
Căci acesta este-un zâmbet,
Din care se naște durerea.
Cine se înspăimântă cel mai tare,
De întunericul neîmplinirii,
Nu știe ce-nseamnă o confruntare,
Cu maladia fericirii.