mă dor stelele acestea sclipinde spre infinit
cum mi-ar călca talpa goală într-un spine de trandafir
în talpă port mersul
ca pe un porțelan de carne
mă poartă pe cărări de munte ori pe caldarâm

uneori îmi vine să țin post de la vers
dar atunci mi s-ar lua ființa de către o entitate primordială
și tot nevăzutul drăcesc din mine
ar ieși la iveală