din Dumnezeu sunt dumnezeu-pui
cu aripile de smoală
ce fierb de durere în oală
și albu-mi e agățat în cui.
mi-a-apus de mult a vieții fală
nici dorul veciei pare că nu-i
din lutul divin alt om vreau s-alcătui
deasupra Gheenei rafală.
va ninge, albu-mi se va reaprinde
aripile albe veciei m-or vinde
dincolo de oseminte
voi fi purtat de-ale mele cuvinte
în nemurire.
dar toate acestea sunt doar o divină amăgire.