Ultimele ore de vară au devenit prea scurte
Se varsă-n nopți ce cresc mai lungi și tot mai reci
Frisoane, ce-ngheață amintirile în nostalgie.

Marea a dispărut de mult în zare, dar valurile ei le aud
Așa că zâmbesc, marin, trecătorilor
Din drumul spre destinul care a început
O dată cu ultima clipă a verii.

Mâine pare o problemă, dar mâine nu mai există
Este doar o zi de vară care nu se mai termină
Decât dacă vreodată ne va fi, cu adevărat, frig.

Prinși în revoluția ce ne poartă din vară în iarnă
În clipa-ora-ziua scurtă
Cu inimi măsurând sincronizat timpul
Iubita mea, avem o viață în față.
Și o vară în urmă.