și nimeni nu știe de unde
vine omul de aer rostește același cuvânt
se desface-n nisip
apoi clepsidra niciodată întoarsă
doar o cădere din singurul loc posibil și brusc
ridicarea cortinei
sforile trag de gânduri le așează-n contururi
niciun cerc
de pe marginea lui visul se prăbușește
în casa de aer
omul de nisip se trezește și brusc
clepsidra se întoarce nisipul începe să curgă
și nimeni nu știe de ce