Un brusture-i bosumflat,
Toamna aspră l-a uscat.
Mătrăguna-n van se zbate,
Toate frunzele-s picate!
*
Nalba, fină și înaltă,
De un vânt a fost plecată,
Și-a rămas frântă și tristă,
Plecăciune de artistă!
*
Trei flori albe-ntârziate,
Cu petale răsfirate,
Se întreabă cu mirare:
-Fetelor, ce facem oare?
*
Trifoiu-i mai norocos,
Verdele său e lucios,
Are și flori ghemotoace,
Doar bruma să nu-l atace!
*
Și din pomișorii goi,
Păsări cu penaj vâlvoi,
Stigă triste, panicoase:
-S-au dus zilele frumoase!
*
Văl de ceață ca o plasă,
Strică ziua luminoasă,
Umezind ce-a prins în cale,
Alungând pe mândru soare!