disprețul golului dintre stâlpii de susținere
invăluie ademenitor păienjenișul ochilor
trecere riscantă prin caruselul naturii

fruntea săpată de tălpi adâncea tăceri
greieii cântând în urechi opreau ploaia
cu sângerarea clipelor de vinovăție

de glezne ai legat vântul de răsărit
ca o moarte de neîmplinire sunetele grave
nu-mi compun cântecele
la răspântie în cruce mâinile
cu palmele brăzdate de linii în exterior
nu le-au înțeles niciodată spusele

știu să-mi ocrotesc privirile de suferința
din fiecare lacrimă uscată pe obraz
lumina din ceasul intârzierii
aduce în trup semnul împlinirii
cu de la Domnul voință