Iubito, dezbracă-ți rochia și rămâi

în carne

fă cumva și dezvelește-ți carnea

vreau să îți văd oasele albe

din ele să-mi fac fluier

în care să suflu

cea mai frumoasă poezie-ți

esența



Ce faci? Iar ai rămas îmbrăcată doar în fluturi?

Îți cad aripile parfumate și pline de puf

se lovesc de covor

precum cojile de portocală

intuiesc dezbrăcarea ta până la os

cu privire nouă abia observ

carnea ta colorată floral

ciolanele-mi zdrăngăne lacom până-n cot

când delicat mângâi

sânii tăi,

dumnezee



Norocul din palmă mi se șterge lasciv

ca o urmă de melc

pe frunza gâtului tău

umed de suc și sevă

facem dragoste nebunește

ca și chiorii



ne privim în ochi orbi și explodăm împreună în

clei de oase



sevuim



Mihai George Corui

27.09.2012