fuga de clișee e un clișeu
trăiești alveolar
ai intenții vâscoase, ai pretenții
o roată mare e prea mare s-o vezi
dar urma de anvelopă rămâne pe spinarea ta – timpul
din mișcările Pământului
pixul tău e-n altă mână, străină,
tu doar fâțâi bezmetic coala
așteptând să nască poezie
lizibilă, coerentă, autentică, nu
nu știi

că nici zbaterea zadarului să iasă în față
nu-l preschimbă-n recunoaștere

că exiști e mai mult ex-iști
ca și cum expiri fără să mai inspiri vreodată

că oriunde-ai lua-o e razna
unica garanție e coala albă
și va rămâne albă oricât ai scrie -
albul acesta năucitor soarbe totul
e un glaucom
aici el nu mai face de simbol purității
puritate înseamnă nefiind
și tu vrei să fii, ah ce mai vrei…

………………………………
că a fi
e un clișeu