deosebit ar fi un cântec
uns pe clape la pian
și-n care cer aș fi
dacă totul s-ar întâmpla

câtă bucurie s-ar strânge-n frunzele
din care absorb clorofila
în genunchi pe ramurile gândurilor
cu aripi la glezne

nicio piedică nu m-ar îndepărta
de dulcea iubire care intră
în celule și se înmulțește

abia mi-aș mai intra în piele
ca un râu în albie
după ploile de primăvară
ca apoi
totul să curgă normal