Birdie joacă șotron,
doar e 1 Iunie, ziua copiilor.

A desenat un cerc mare, mare,
să-ncapă-n el picioarele,
picioarele visurilor
care calcă linii
(precum oamenii limitele)
și sunt date afară
fără drept de apel.

Apoi i-a făcut cercului gât
să se țină bine pe umeri de joc,
atât cât mai e vreme,
cât saltimbancii lumii ăsteia nu se reped
să pună copilăria într-o ghilotină
tăind fericirile-n taină.

Și pentru că aripile ei
sunt esență de zbor,
i-a construit brațe, să cuprindă
orice copil rămas fără părinți,
într-o lume a zgomotelor mărunte.

Birdie joacă șotron.
Aruncă o piatră și...
Dar își amintește ce-i cânta mama:
“Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praștia-n ea și-am lovit-o…”
..................................................
e liniște... mai joacă Birdie șotron?
What’s next?