E frig, privesc pe geam, ca un sticlete
uitat afară, fără aripioare,
mă plouă până-n măduvă, de-mi pare
că-s un lichid cu opere complete.

Ce cade toamna asta-ngrozitoare!
Mă tot ridic, cu ceafa de perete,
din casă cântă una…Ciuciulete(!?),
c-o ciupe, cică, Badea, de picioare.

Pândesc de mult, sub streașina din spate,
aflând recent ce știe-ntregul sat
că pe la mândra mea, ce-i prima-n toate,

mai trece unu'-altu', de-s plecat …
Îngheț și cred că, fără doar și poate,
dacă nu vine, bou’… o să-l bat!