sânul cu gust de piersică plânge
epava încinsă îl sugrumă
mă strigi cu jarul parfumului tău
simt cum
viperele terorii
se aruncă articulând
vestigii de venin
nu-ți fie frică
aripile ni se deschid în lumină
din tencuiala trupului ars
abdicăm
visul care decora cerul
nu-ți alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în ființa care se zămislește
din foc și cuvânt