când stăm întinși pe un cearșeaf de frunze moarte
și-avem mâinile împreunate
ca două pensule cu vârful în același punct
atunci devenim în felul nostru
pictori

când stăm îmbrățișați și ne potrivim
ca două piese de puzzle
și modelăm lumina
cu trupurile noastre
atunci devenim în felul nostru
sculptori

când stăm nopți întregi
și ne citim prin mângîieri
ca pe niște cărți pentru orbi
atunci degetele ne devin condei
și trupurile manuscris

atunci devenim poezie!