Îmi mângâi viața regăsind cuvântul
Ascuns în pasta unei revelații,
Articulând culoarea cu senzații
Ce ți le dă iubirea și pământul.

Mă-nchei în versul proaspăt părăsit
Și rădăcină pun în ce urmează,
Să mă ridic pe lujerul de rază
Și să mă simt de parc-am înflorit.

Secunda-mi este plină de culori
Și-mi scaldă chipul să mă liniștească
De teama că ceva o să rănească
Pe cei ce-mi sunt înalții cititori.

Florina Ladislau