Degeaba-i faci vieții inventar
Când până și cântarele tresar

Când s-au zgârcit secundele în ceas
Dând parcă semn târziu de bun-rămas

Când toamna înnegrește munții goi
Și frunzele-s ca sufletul din noi

Nici cântec, dar nici plâns, ci doar oftat
Nici mort nu ești, dar nici n-ai înviat

Acum când vremea dragostei s-a dus
Þi-e inima ca soarele-n apus

Mai are încă raze și scântei
Dar se răcește doru-n pieptul ei

Trecute-s toate, toate-s în zadar,
Degeaba-i faci vieții inventar.