din când în când simt cum se șterge

o amintire

devine transparentă


apoi
apare o amintire nouă
frumoasă sau altcumva
ea nu mă lasă să mă mai întorc
cu ea descopăr lucruri noi
e chiar în r e l i e f
aproape că o pot atinge

de multe ori stăm de vorbă
dar întotdeauna în balanță
și oricât încerc să-i explic
ea
speră


de n-ar fi timpul
ar fi ușor
ne-am putea întoarce să facem totul perfect, așa cum trebuia să fie
îi spun eu

apoi câteva zile mă chinuie cu aceleași întrebări
până când, treptat, observ cum își pierde din culoare și parcă devine plată

îmi tot spun că o să am grijă de ea dar se întamplă atâtea încât uit și de multe ori când mă întorc acasă am impresia ciudată că nu a fost niciodată acolo
și oricât de mult o caut n-o mai găsesc

devine transparentă
cu o consistență aproape lichidă
încât probabil aș putea să trec prin ea și să nu mai simt nimic

nici măcar nu o mai strig
fiindcă dupa ce trag aer în piept
se preface într-un lung oftat


eliberator