Știu că e lungă calea spre sufletu-ți rănit
Ascuns de metereze, păzit de mii de draci
Și poate pașii mei le urcă prea stângaci
Ca să aspir vreodată să-ți fiu soț și iubit.

Dar dincolo de ziduri se-aude cum palpită
În dulce îmbiere, magnetică cadență
Zbătându-se rănită, bătând din abundență
O inimă de fată, timidă și rănită

Cât mi-aș dori iubito să împărțim o viață
Minunea care este o clipă lângă tine
Și cât aș vrea să vezi ce mult îți aparține
Neliniștitul suflet, ce ți-l aștern în față.

Cuvintelor pe care adesea le greșesc
Sper să le pot da viața, convingere și sensuri
În șoapte înșirate, în rime și în versuri
Prin care să te fac să vezi cât te iubesc.