îmi așez sufletul pe hîrtie
ca morții trupul în sicrie
să vă vorbesc despre o fată
puțin ciudată
iubită am avut-o
în vremea ce timpul a trecut-o

avea fata asta un nuștiuce
de te lăsa mereu în "ce?"
spunea mereu că mă va părăsi curînd
de te lăsa în "cînd?"
mă făcea să fiu
al îngerilor fiu
în zori de zi
să fie lîngă mine cînd mă voi trezi

m-a părăsit

și culmea, pentru un luntraș găsit
la capăt de lume

ea tăcea lui nu-i ardea de glume
în vreme ce o trecea apa

am rămas prostit c-o lumînare-n mînă
în timp ce groparii deschideau groapa