Cartea Poemelor

*** 42 ***

Supărăcioșii





Stau la soare, cactușii,
Regi ai deșerturilor,
În compania șopârlelor cu guler
Și nu se tem de razele arzătoare,
Nici de atacul inedit al furtunilor,
Iară setea și-o potolesc pe timpul zilelor
În care cerul se agită, efemer…
Încă de mici, se adaptează unui mediu
În care ploaia pare fantezie
Atunci când realitatea dură
O accentuează soarele necruțător;
Isteți, cercetează împrejurimile, punând în aplicare teoriile
Unui savant celebru aflat în prag de nebunie
Când transformă elemente, amestecând substanțe, în laborator…
Ș-atunci… frunzele și le prefac în spini, supărăcioșii,
Cu scuturile lor muiate-n ceară,
Ca niște arici, întorcându-și spatele către inamicul soare,
Reflectându-i razele ‘napoi, când pe cer s-arată-n vogă...


©Th3Mirr0r