Dulceață și o ceașcă de cafea
în zori albaștri, prag de catifea,
privirea blândă, vis de abajur
și-n caldul lumii,-aproape împrejur,

o muză mică-n câmpul infra-blur,
șoptind duios prin fulgișori de nea
"Dulceață! Și o ceașcă de cafea?".
În zori albaștri, prag de catifea

îl sari să te încalți, cu pas matur,
habar n-având că azi, de ziua ta,
a vrut și nepoțica să îți dea
cadou și ai în gheata de velur

dulceață. Și o ceașcă de cafea...