Ne ninge Dumnezeu
cu melci ologi,
cu cârja-i boantă,
ghem de stele și dârlogi,
căci de ne-om deștepta
la ceas de iarnă
și de urmă,
marcând cu dinți de fier
măgarii revopsiți
din turmă,
va fi-ntuneric,
frig în noi
și
loc pustiu.

(Mai mult ca sigur,
că atunci va fi târziu.)

Iar tu, iubita mea,
cu părul nins și moale,
ca de lână,
mă tragi spre gura sobei reci,
ținându-mă de mână,
să spargem nuci cu piatra,
din vadră să bem vin,
să ne-amintim de nebunii,
de liliac,
de cer senin,
iar când se va-nnopta,
să măturăm poteci,
spre El,
(pe care ni l-au răstignit
atunci,
pe veci…)

Ne ninge Dumnezeu
cu melci ologi,
cu cârja-i boantă,
ghem de stele și dârlogi…




marți, 4 decembrie 2012