Trece vremea și se duce
Prelingîndu-se prin lume,
Ca o apă curgătoare
Adunînd cu ea suspine.

Nu mie bine fără tine
Zidurile strîng prea tare,
Inchisoarea ce mă strînge
Nu-mi dă pace si mă doare.

De te-aș vede o secundă
Si-n deșert de-aș fi cu tine,
Aș face din vorbă floare
Si din lacrimă cunună.

Te-aș împodobii cu daruri
Suflet, inimă si mine,
Toate tie la picioare
Ti le-aș dărui , doar tie.

Si aș plînge, dar ferice
Si in brațe te-aș cuprinde,
Aș uita de doruri toate
Căci trăiesc numai prin tine.