poate de vină sunt anii
vârsta la care femeile trecute îi repetă zâmbind
că ea este încă tânără

are bucătărie și cămară ticsite cu condimente
șifonier cu lavandă și săpunuri între cearceafuri
ba chiar și trusă de manichiură
pentru zilele ploioase
în casa ei florile primite în dar
își pierd parfumul într-o oră

singurătatea roade cu măsele ascuțite
durerea o lovește în cap deodată
ca o greblă pe care a călcat din greșeală
dar nu poate țipa
stă dreaptă cu fruntea lipită de perete și numără

de câte ori s-a îmbătat cu vise spumoase
ca șampania ținută la rece cu dop puternic
sau câte coșmaruri au trecut ca argintul viu
în nopțile cu stelele ascunse
închise apoi în termometre
strânse lângă piept când are febră

numără de câte ori latră sau mușcă prezentul
ca un mops bătrân cu limba scoasă
își plimbă degetele pe stampe din trecut
acoperite cu un film roz de acuarelă
se gândește la viitor ca la o colecție de caramele fără gust
care smulg dinții din alveole

ea e doamna cu umbrelă pastelată vara
și neagră corb la înmormântări