Te-ai ascuns printre nămeți de stele,
Lăsând pe cer amprentă colorată de lalele.
Noaptea albastră, incet, s-a destrămat,
Aducând în dimineață-un gust de soare, aromat.

Te-am revăzut când fluturii au apărut în flori
Valsând gingaș pe muzică de Mozard și viori,
Atât de-aproape-ai fost de sufletu-mi vioi
Rupând din visele de mâine un pic de noi.

Tablou pictat în acoarelă, zi senină,
C-o aură multicoloră și sublimă,
Atata verde în copacii înalțați spre zare,
Privind spre depărtări cu-atâta detașare.