Departe-i, dragul meu, strigătul de mare
Numai Echo răspunde singular în zare,
Iar noi doi, de liniște sărbătoriți tăcut,
Ne vom da revederea cu dubiul pierdut...

Timid, o mână-mi salută privirea prin vânt
Repetându-mi primordial uitare prin cânt...
Infinit e blestemul de-a iubi carceral,
Îmbolnăvind ermetic oricare sideral...

Fioros deznodământ se deschide în jos
Din cântarea sirenelor cu prea mult frumos,
Prin sensuri, eu nu mai sunt cu litere clare,
Iar salutara mână nici nu mai răsare...

Având ancoră sau catarg în stropul divin
Mi-aș căuta și delfini și albastru senin,
Căzându-mă, urcându-mă doar încă puțin
Numai nimfa din Echo să se stingă mai lin...

Sinonim pentru la revedere-i uitare,
Dacă strigătul tău departe mi-e de mare,
Pe valul ce duce disperarea cu giulgiu
Iubirea speranței vede-n tine refugiu...