Din ger pe geam s-a rătăcit o floare
Corola-i e-n multiple excrescențe
În miez de iarnă și de inocențe
Mă-mbăt cu văzul de a ei paloare.

Mergând cu gândul până la esențe
E ștearsă dar ce mai înseamnă oare
La urma toat-o simplă-n van culoare
În ale timpurilor insistențe...

Și ochii nu se satură privind-o
Și frigului mă-nchin, meșteșugar,
Ce-n suflet pace mi-a trezit, ivind-o.

Culcându-te-n fereastra mea, fugar
Am inima de gheață, feerindo!
Dar eu nu sunt decât un biet plugar.