Pălesc sub raza de ”luceafăr”
Că ”atât de fragedă” mi-e rimă,
Când geniul tău reînviu... deprimă
”Speranța” ce-o păstrez treaz, teafăr.

”De ce nu-mi vii?”, clipă de clipă,
Că oricum o zi voi fi alături;
Și-n ”revedere”, trist să-mi lături...
”Ce e amorul” să înfiripă!

”Să nu te duci” iar, în uitare
Și ”o, rămâi” în astă lume!
”De-or trece anii”, doar fi nume
”Poet” și ”glosă”... O încântare!

”Și dacă” peste ”vârfuri” zbori
Cu ”somnoroase păsărele”,
Să-mi lași un semn de cuib, în stele,
”La steaua” printre albastre flori!

”Când amintirile”, timp hoț
Va vrea să șteargă c-un ”adio”
”Freamăt de codru”... mi-oi aminti-o
”Pe lângă plopii fără soț”...

”Cu suflet trist”, ”singurătate”,
Ia ”despărțire” ca pe-o ”noapte”
Și ”rugăciune” de-auzi, șoapte,
Răsari zi nouă... Pietate...

... Din ”foaia veștedă” răsai
Cum mugurul, an după an,
Să stingi o lume de alean
De drag, de-un neam ce ți-e alai!

Pe inima-mi, un zid rupestru,
Te am de neatins, imagini,
Cuvinte, simțuri fără margini,
Iubiri... iubite Eminescu!
15.01.2013