Vreau să mai fugim peste munți și colini,
Și să fim iar de iubire și armonie plini.
Să rămânem ca două spice de grâu în vânt,
Fără să ne mai întoarcem vreodată pe pământ.

Iubește-mă în apă, iubește-mă în foc,
Și încearcă să ne găsești un loc,
Unde să putem să ne iubim și în zbor,
Fără să mai cerem la nimeni ajutor.

Să ne lepădăm de toți și toate,
Pentru a putea ajunge cât mai departe,
Să te vezi alergând prin prăpăstii cu brazi,
Fără să-ți mai fie teamă c-ai să cazi.

Să dormim la rădăcina nucilor seculari,
Iar tu să te urci în vârful stejarilor amari,
Și de acolo să îmi spui ce vezi în depărtare,
În timp ce eu voi ciuguli dintr-o fructă tare.

Hai să fugim, iubitule, de pe-acuma,
Când lumea, sigur, ne va pierde urma,
Și să nu așteptăm să vină iarna grea
Când apele și pădurile vor îngheța.