O blondă, o dulceață,
În tren călătorește,
Acasă-n sat se duce,
Copilul o-nsoțește;

Și blonda e frumoasă,
Ca fata din poveste
În schimb copilul, doamne,
Tare urât mai este…

La geam își află locul,
Alături băiețelul;
În față un tip vesel,
Nu-nțelegea misterul…

- Duduie, copilașul
E chiar al dumneavoastră?
Întrebă individul,
Privind înspre fereastră;

Dar cum se face totuși,
Fiind frumoasă tare
Să zămisliți în pântec,
Așa o arătare?...

- Nu ți-e rușine nene,
Ce suflet te-nconjoară
S-arunci așa cuvinte?
Ești un măgar, o fiară…

Și furioasă pleacă
Alt loc să își găsească
Deschide-ncet o ușă
- Rog doamna să poftească…

Un individ cu barbă,
Politicos o cheamă…
- Stai puișor acolo
Și fii cuminte, mamă…

Și auzind acesta
Bărbosul intervine
Duduie, băiețelul,
El chiar al tău?
-Vezi bine.

- Că vai, urât mai este!
Eu nu-l scoteam din casă
Ceva-i de ne-nțeles,
Te văd așa frumoasă…

- E-al meu, al cui să fie!-
Să-ți dau o palmă-mi vine
Te du-ntre dobitoace
Acolo e de tine!

Deschide altă ușă
Cu teamă și durere
Un biet țăran pe bancă
C-o traisă, multe pere.

- Luați o pară doamnă,
Sânt “bio” cum se spune
Și îi întinde una…
- Mâncați sânt foarte bune!

Și încă una doamnă,
Așa se-obișnuiește
“Ce om de treabă-și zice…
Că nu imi terfelește

Și-mi lasă colo-n pace
Copilul drag ce-mi este”
- Hai, mai serviți o pară
Mai merge c-o poveste

Și încă una doamnă,
Că tare ești drăguță,
Și cu-asta, că-i mai moale,
Servește-o pe… maimuță!