îmi cresc incisivii sunt puțin palidă
și oamenii au început să mă ocolească
deși nu am făcut decât să le zâmbesc
poate ceva nedefinit mă oprește să fiu
o simplă statuie de humă

această stare contagioasă mă inspiră
de ceva vreme soarele s-a tulburat
un verde pal însoțit de blue ciel
și pete de acid

o gaură neagră a apărut în cer
iar timpul a început să se scurgă prin ea
părăsindu-mă ca pe-o iubită ne-nțeleasă

moartea e o trăsătură de familie
și te porți ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.