ți-ai aruncat ochii spre mine
de atunci
îi țin ascunși în bluza aia
prin care mi se vedea sufletul decoltat până la brâu
țesută-n război de sălbatice guri
și gust de năluci ce-s arse de dor

cămile însetate au călătorit prin palmele mele

s-au prăvălit zilele
rupte și sfâșiate pe la coate
în măruntaiele tale
până când
am rămas cu sufletul zdrențe
exilat
dincolo de meridianul poveștilor

undeva la mansardă liliacul a înflorit orb