definiție (UI): Ora Academică este o cutie a speranței în care sfertul capătă dimensiunile iluziei optice sub care fiecare trecătoare ți se pare că este aceea care nu va mai veni

și te săruți protocolar cu sfintele din calendar
și calcă fiecare călătoare surâsul tău peste picioare
ba vreun însoțitor gelos te caută pe nervi de rost
(de unde nene știi mata pe a de-i jumătatea mea?)
și-n jumătăți de mahala te bagă-scoate undeva

apoi cu magica baghetă – un os cochet ca o șosetă
străbați în sus străbați în jos asfaltul dur nesănătos
de te lovești rostești pardon de ești împins devii poltron
(auzi nu vezi pe unde mergi? acu’ te pun pe cer să ștergi!)
și te împiedici de furnici castanele îți par arici

din turnurile de bordură auzi și praful cum te-njură
mai sacadat mai nisipit te ard cuvintele de spirt
și parcă apa din havuze îți pune stropii morți pe buze
(primește locul cu verdeață și primenește-ți altă față)
te uiți mirat la toți străinii deschiși la gură precum câinii

de prin vitrine îți pari trist (ea chiar nu știe că exist?)
te crezi ciudat îți ești diform (ea chiar nu știe că nu dorm?)
și ochii prind să se-nroșescă (e pulbere de așteptarea noastră)
ba glasu-ți tremură și pașii (ai vrea să fugi cum fug toți lașii
ca o pisică jighimea de coadă cu o tinichea)
dar după dungi de asfințit îți pare ziua c-a venit…


definiție (UI): Sfertul Academic este o cutie a disperării din care timpul lipsit de principii etice fură din necesitate bănuții mici pe care ea – venită până la urmă – i-a dăruit cu generozitate

cum a fost ceea ce nu a fost nu vă pot spune
(nici eu nu știu cum a fost…)