În noapte, privind înspre gară
de la balconul unei case fără etaj,
simțeam cum se face aerul îngeri
și șuierul trenului în pedeapsa divină
și eu, mirosind a lună pardosită cu iluzii
calc pe cărări neatinse încă,
cu mâinile ridicate printre crengi de copac
culegând florile unui mai ce n-a venit...