Când clipești mărunt, ploeoapele tale timide,
sunt asemeni unui ceasornic, din care se naște timpul,
Iar din genele tale, țesuta pare a fi,
înalta boltă a nopții,
și pupilele ochilor tăi par a fi stele...

La fiecare clipire, pe bolta înaltă, se naște o stea...
Uneori, mă întrebam, oare mărginit a fi numărul stelelor?
Acum, când privindu-mă, clipești sfios,
am găsit raspunsul la framantarile mele!